Femeia-bărbat

Se pune tot mai acut problema egalizării naturilor şi eventual schimbarea rolurilor dintre cele două sexe.
Este o consecință a evoluției societății sau a decăderii oamenilor înspre o libertate greşit înțeleasă? Sunt două întrebări ce decurg din una singură. Încotro ne îndreptăm...
Toate sursele de informare încearcă la unison să ne infiltreze în conştiință faptul că societatea ajunsă într-un stadiu înalt de dezvoltare presupune egalitatea dintre femeie şi bărbat. Total greşit din punctul meu de vedere.

Deşi nu este o regulă, se tinde spre o aşa-zisă uniformizare a celor două naturi total diferite încercând într-un mod persuasiv să ni se abată atenţia de la diferențele indiscutabile între cei doi. Astfel se promovează femeia liberă, ce poate lua locul oricând bărbatului, femeia puternică, masculinizată, ce adoptă gesturile bărbăteşti şi atitudinea specifică lui, consumă alcool peste măsură, injură birjăreşte, fumează imitând gesturile neelegante ale bărbatului, refuză să facă copii, nu se mai ocupă de problemele casnice etc. Femeia nu numai că a renunțat la a mai fi femeie, dar se poartă tiranic, dictând propriile reguli, îşi arogă rolul de lider suprem, castrează bărbații, într-o luptă inegală pentru a lua locul pe care consideră ca masculii nu-l merită. Cu ce sunt mai buni bărbații decât femeile?... Ce au în plus pentru a fi iubiții sorții?...

Se încearcă, fără să înțeleg de ce, o abatere a femeii de la rolul ei matern, de la natura ei spirituală de mamă, soție, ființa blâdă, feminină, iubitoare, tandră, tolerantă, la femeia cu trăsături masculine ce îşi doreşte cu ardoare menirea bărbatului şi caută să intre cât mai bine în rolul şi pielea lui. Preia frâiele căsniciei, ale responsabilităților de tot felul, refuzând să facă copii şi să se implice în trebuirile ce altă dată erau datoria ei. Domină prin atitudine, îi urăşte pe bărbați, îi foloseşte ca pe nişte unelte şi eventual ca pe un recipient cu spermă în cazul în care îşi doresc un copil, apoi îi devorează instinctual considerând că nu mai sunt folositori. Pe de altă parte vor să fie tratate ca femei, iubite, adorate, venerate, alintate fără ca ele să facă nimic din ceea ce ar stârni interesul unui bărbat pentru o femeie.

Există şi bărbați ce declară că se simt minunat ascunşi după fusta (sau în pantalonii) femeii şi nu-i deranjează cu nimic faptul că ea este ”şeful”. Dimpotrivă, sunt liniştiți că ea se zbate pentru problemele importante, iar ei se ocupă la ordin de treburile ”neimportante” ale gospodăriei, copii, gătit, spălat, curățenie. Mă îndoiesc că un bărbat cu o natură masculină pregnantă va ccepta rolul invers în care se va simți implinit şi în ultimă instanță poate avea o relație sexuală satisfăcătoare cu o femeie-bărbat.

Unde se va ajunge într-un final?... Vom fi o societate de ”bărbați” cu sexe diferite sau bărbații vor lua rolul femeilor şi implicit natura lor, vor deveni efeminați, supuşi, gata oricând să răspundă tandri la solicitările femeii. Greu de spus încotro ne îndreptăm şi unde vom ajunge. Cert este că schimbarea rolurilor celor doi, în condițiile actuale, va lăsa urme dramatice în viața şi sufletele lor, va duce la o denaturare dezastruoasă a relațiilor până acolo unde conviețuirea în doi va fi aproape imposibilă. Noțiunea de familie va fi un termen fără sens sau acolo unde cei doi îşi vor uni totuşi destinele, cu siguranță nu va fi până la final, fiecare asumându-şi libertatea de a nu depinde unul de altul.

Ceva nu este în regulă, nu este imposibil de ajuns aici, dar unde sunt femeile de altă dată, mame, soții, prietene, iubite, doritoare să aparțină unui bărbat. Este adevărat că şi bărbații s-au schimbat mult, au uitat de femeie, au neglijat-o nedându-i importanța cuvenită, femeia nu mai este venerată ca pântec universal din care s-a zămislit omenirea, iar bărbații uită că există pe acest pământ născuți din femeie.

Voit sau nevoit necesitatea prezentei celuilalt nu mai este stringentă, însingurarea părând o soluție benefică în lipsa dăruirii de sine celuilalt. Într-o lume în care deficitul de iubire este imens, iubirea rămâne un sentiment uitat refuzând să păstrăm ceea ce natura a decis primordial, femeia şi bărbatul fiecare cu unicitatea lui specifică, dar indispensabili în constituirea unui întreg.