Cuvântul

Un mănunchi de sunete ce poartă în muzicalitatea lor semnificaţia rostirii sau pictural, desenează caligrafic frânturi de gând. Ce am fi fără cuvinte?... Nu este greu de imaginat lumea în care ne-am situa în absența vorbirii și a scrierii. O lume cu sentimente, trăiri și emoții, dar lipsită de exprimare, de exteriorizare prin forța nebănuită a unui strigăt de disperare, prin mângâierea unei șoapte sau adierea unui cuvânt ce alină. Lipsa cuvintelor ar face din oameni fiare neîmblânzite într-o permanentă frământare, iar vacarmul cuvintelor nerostite din gânduri, s-ar transforma într-un imens tumult interior. Iar fără cuvinte scrise, fără cărţi am fi aruncaţi în necunoaşteri şi neadevăruri.

Dumnezeiască minune vorbirea, dar harul gândirii este deasupra tuturor rostirilor. Acolo iau naștere, acolo se zămislesc frumoase sau hâde, angelice sau demonice, cuvintele. Rostirile poartă în ele pe cel ce le-a gândit dând la iveală o parte din ființa lui, bunătate, blândețe, ură, iubire, înțelepciune, durere, suferință. Este minunat să-l simți pe celălalt din cuvinte, să-l poți percepe cu sufletul și cu inima când nu-ți este aproape.

Cu toate astea niciodată o înșiruire de cuvinte scrise nu va reuși să transmită celui ce-i sunt dedicate, decât o mică parte din incărcătura lor emoțională, din ceea ce a simțit ce-l ce le-a desenat. Când scrii nu scrii doar cu unealta de scris, scrii cu pana sufletului tău, cu cerneala clocotului interior sau răceala de gheață a sentimentelor. Este greu de redat în cuvinte scrise efervescența sau blazarea cu toate nuanțele lor, iubirea, ura, durerea sau indiferența și nimeni nu va putea vreodată să simtă adevărata dimensiune a sentimentelor exprimate prin cuvinte.

Dincolo de gânduri, când cuvintele nu mai pot fi ținute în frâu, rostirile se dăruiesc prezenței celuilat. Însoțite de expresii ale chipului, de gesturi, de nuanțe ale vocii, au o cu totul altă impresie asupra celuilalt. Se strecoară subtil și plăcut, în sufletul ascultătorului. Sau atunci când cuvintele sunt săgeți otrăvite, rănesc și ating ținta mult mai eficace, reușind să provoace dureri crunte, uneori fără urmă de vindecare oricâtă vreme ar trece peste ele.

Este o mare diferenţă însă între un cuvânt rostit şi unul scris, primul este expresia celui ce-l rostește cu o anumită tonalitate, imprimându-i armonie şi dulceață prin modulația vocii sau poate deveni tăios în lipsa unui acord plăcut al rostirii.
Sunt cuvinte șoptite cu drag, altele cu dor, unele cu iubire ori cu alint , iar altele aruncate din străfund cu ură, cu dispreț sau cu disperare. Toate sunt mesagerii sufletului celui ce le rostește. Este incredibil căt pot alina sau răni cuvintele, sunete fără importanță şi materialitatea, doar reprezentări abstracte, fără corp, ce sunt simțite doar cu sufletul. Uneori cuvântul poate fi o armă zdrobitoare, poate răni mult mai eficace decât orice altă armă. La fel poate alina și mângâia mai adânc decât orice altă îmbrățișare sau dovadă de iubire.

Cuvintele pornite din suflet și gând curat au o lumină a lor, vor avea efectul minunat al unor calde și blânde apropieri, reducând ”distanța” dintre oameni.
Un candid ”te iubesc” are aripi, atunci când este rostit sincer cu freamăt emoțional, cu vibrație a sufletului, cu inima în flăcări, față de un te iubesc, sec și rece, rostit din obligație sau fără să poarte muzicalitatea spiritului celui ce-l rostește. La fel, un răscolitor ”te urăsc” strigat din rărunchi, mustind venin şi durere interioară va avea un impact devastator asupra celui ce-i este destinat.

Dar există şi cuvinte magice, cuvintele-cheie ce pot deschide porți de suflet ce par ferecate pentru eternitate, pot fi formule miraculoase ce iau locul medicamentelor acolo unde durerea este sfâșietoare, pot compune amintiri și declarații de iubire, pot amâna impulsul spre acțiuni fără discernământ, iar uneori sunt tot ce aşteptăm din partea celuilalt ca dovadă că existăm pentru el.
O singură rostire poate înălța sau prăbuși, poate urca pe culmile fericirii sau arunca în tristețe, cuvântul se poate juca cu sentimentele, poate distruge echilibrul interior al celuilalt sau poate însenina, făcând să dispară indoiala și rătăcirea.

Cuvântul este minunea pe care D-zeu a dăruit-o oamenilor...