Aproape întotdeauna toamna vine pe negândite. Doar frunzişul copacilor trădează apropiatul ei alai. De la o zi la alta, frunzele galbene smulse de vânt îmbracă trotuarele şi parcurile. Apoi ziua se stinge în asfinţit tulbure şi se naşte somnoroasă din nopţi adânci cu lună înveşmântată în voaluri de nori. Soarele se trezeşte încercănat şi de abia îşi răsfiră razele în unde neclare, ceţoase printre ramurile despuiate de frunze.
Aerul este dens ca o răsuflare grea a naturii. Totul pare un abur înmiresmat şi dulce. Apusul se scăldă în soarele blând al toamnei, în acorduri de vânt ce ciupeşte corzile asfinţitului în ritm de vals. Iar frunzele şoptesc foşnete de crinolină în valsul toamnei.
Sunt atâtea parfumuri şi culori în duhul toamnei, ambră şi mosc, violet apus şi parfum de crizanteme, cenuşă de trandafiri şi balsam de levănţică, miresme dulci de struguri copţi şi gutui date-n pârgul galben-auriu.
Parfumul toamnei se simte şi în fructele iubirii ce în primăvară erau doar flori… acum soarele tihnit de septembrie sărută obrajii roşii ai merelor şi florile de măr întârziate ce au uitat că este toamnă.
Şi pădurea geme a toamnă. Vântul răsfiră fuiorul ei de frunze torcând fire de nostalgie a amintirilor, iar Dumnezeu parcă a scăpat acuarelele toamnei în pletele copacilor… se joacă cu soarele printre ramuri şi cu penelu-I demiurgic colorează natura în culori pastelate. Toamna de chihlimbar şi soare răsfrânt în unduiri de galben, brun-roşcat, arămiu şi amintiri de verde.
Toamna este anotimpul tihnei şi al reflecţiilor, al melancoliei şi al iubirii ce poartă patina argintului vechi, al căutărilor în abisul conştiinţei, al amintirilor ce năvălesc în gânduri şi în inimi.
E vremea iubirilor romantice, iubiri cu miresme nobile pătrunzătoare până în adâncul tainic al inimii, cu plimbări pe aleile duioase ale sufletelor, îmbrăţişaţi în drumul spre iubire.
Toamna se închid cărările spre soare şi se deschid potecile spre inimi, în hăţişurile de sentimente năvalnice unde comorile sunt păstrate în cotloane de suflet sfinte.
Aerul este dens ca o răsuflare grea a naturii. Totul pare un abur înmiresmat şi dulce. Apusul se scăldă în soarele blând al toamnei, în acorduri de vânt ce ciupeşte corzile asfinţitului în ritm de vals. Iar frunzele şoptesc foşnete de crinolină în valsul toamnei.
Sunt atâtea parfumuri şi culori în duhul toamnei, ambră şi mosc, violet apus şi parfum de crizanteme, cenuşă de trandafiri şi balsam de levănţică, miresme dulci de struguri copţi şi gutui date-n pârgul galben-auriu.
Parfumul toamnei se simte şi în fructele iubirii ce în primăvară erau doar flori… acum soarele tihnit de septembrie sărută obrajii roşii ai merelor şi florile de măr întârziate ce au uitat că este toamnă.
Şi pădurea geme a toamnă. Vântul răsfiră fuiorul ei de frunze torcând fire de nostalgie a amintirilor, iar Dumnezeu parcă a scăpat acuarelele toamnei în pletele copacilor… se joacă cu soarele printre ramuri şi cu penelu-I demiurgic colorează natura în culori pastelate. Toamna de chihlimbar şi soare răsfrânt în unduiri de galben, brun-roşcat, arămiu şi amintiri de verde.
Toamna este anotimpul tihnei şi al reflecţiilor, al melancoliei şi al iubirii ce poartă patina argintului vechi, al căutărilor în abisul conştiinţei, al amintirilor ce năvălesc în gânduri şi în inimi.
E vremea iubirilor romantice, iubiri cu miresme nobile pătrunzătoare până în adâncul tainic al inimii, cu plimbări pe aleile duioase ale sufletelor, îmbrăţişaţi în drumul spre iubire.
Toamna se închid cărările spre soare şi se deschid potecile spre inimi, în hăţişurile de sentimente năvalnice unde comorile sunt păstrate în cotloane de suflet sfinte.
Frumoasa postare,Felicitari,toamna este anotimpul nostalgiilor si a sensibilitati.
RăspundețiȘtergere