Sclavie-eliberare-libertate...

Sclavia...

Sclavia presupune să depinzi fizic, spiritual sau sufletesc, de ceva sau cineva. Poţi fi sclavul unei idei, unui mod de viaţă, unei iubiri sau unui alt om.De cele mai multe ori condiţia creată devine un mod de viaţă din care nu te poţi desprinde, uneori pentru că eşti orb şi consideri că starea în care te afli este una plăcută, alteori, deşi starea creată este disconfortantă, alegi să rămâi inexplicabil în acea stare.

Cel mai rau este când depinzi de capriciile şi mofturile unor ”manifestări” care nu fac parte din tine, pe care nu le recunoşti, dar care te ţin captiv pentru că nu ai curajul sau nu consideri moral să te desprinzi din starea vicioasă în care te afli.

Poţi deveni robul unei idei în care crezi cu tărie, o idee pe care o crezi salvatoare, o idee care în concepţia ta reprezintă adevărul şi care îţi conferă siguranţă şi încredere.

Poţi deveni sclavul viciului sau al unui mod de viaţă defectuos fără să realizezi că eşti ”legat” în slujba unor obiceiuri şi năravuri distrugătoare.

Dar poţi deveni în egală măsură, sclavul unei relaţii. Condiţia dobândită te obligă să te conformezi normelor şi principiilor celeilalte persoane renunţând la propria viaţă. Cel care face abstracţie de propria persoană în favoarea celorlalţi, nu va simţi că trăieşte, va trăi tot timpul pentru alţii, viaţa lui va fi dedicată voinţei altora si dorinţelor lor.

Toate formele de sclavie distrug personalitatea, sugrumă realitatea sau îi conferă o altă dimensiune decât cea adevărată. Cu timpul starea de sclavie devine obişnuinţa, refuzând inconştient o altă stare pe care nu o cunoşti… libertatea…

Eliberare...

Eliberarea este primul pas spre libertate. Conştientizarea dependenţei şi a apăsărilor sufleteşti, sinceritatea cu care sunt recunoscute, introspecţia labirintului sufletesc, sunt esenţiale pentru a accepta la început ideea de eliberare, apoi concretizarea ei. Importantă este dorinţa de eliberare, de a fi tu însuţi, de a nu mai fi la dispoziţia altei voinţe sau captiv într-o stare apăsătoare ce nu ţi se potriveşte.

Descătuşarea, indiferent că este fizică, sufletească sau spirituală şi oricare ar fi ”stăpânul”, o idee, o stare, un viciu, un om, te scapă din umilinţa dependenţei şi te face propriul tău stăpân. Eliberarea scoate la lumină adevărata personalitate, acel ”eu” pierdut în spatele unei false personalităţi.

Există două lumi total diferite. O lume privită prin ochii ”stăpânului”, aşa cum se vede ea din postura de rob şi cealaltă lume a libertăţii ce are o cu totul altă faţă. Eliberarea este puntea spre lumea libertăţii, o lume privită prin propii ochi, unde poţi gândi şi îţi poţi urma propria voinţă.

Eliberarea este momentul în care sufletul se naşte din nou, este scăpat uneori din închisoarea propriei minţi, alteori rupând acele legături invizibile ale dependenţei, renaşte din propria-i cenuşă.

Prin eliberare se face lumină. Cenuşiul tern şi apăsător al simţirii se transformă în bine şi frumos. Sentimentele renasc. Dacă în sclavie predomină sentimentele negative precum supărare, ură, dezgust, dezinteres, tristeţe, amărăciune sau false sentimente precum bucurie, fericire şi plăcere în viciu, când se naşte gândul eliberării,

sentimentele frumoase renasc, inmuguresc simţiri ce până atunci erau doar umbre.

Libertate...

Fără libertate te simţi precum o pasăre cu aripile frânte, iar atunci când o dobândeşti, simţi că zbori. Libertatea este importantă în viaţa unui om. A fi liber nu înseamnă a îndepărta toate barierele morale, prin urmare libertatea nu este libertinaj. Libertatea presupune să poţi alege ceea ce doreşti să faci, să-ţi poţi asculta voinţa şi în acord cu conştiinţa să dai curs dorinţei.

În realitate sunt extrem de puţini oameni liberi cu adevărat. Şi nu atât fizic, cât spiritual. Libertatea autentică este cea a minţii şi a spiritului, când poţi gândi liber, când poţi alege ceea ce doreşti să fii, când inima şi sufletul pot iubi, pot ierta, se pot bucura.

Toate astea se împlinesc atunci când legăturile invizibile ale sclaviei se rup. Momentul este echivalent cu trezirea dintr-un coşmar. Speriat şi confuz, realizezi că eşti un alt om, nu cel care credeai că eşti sau ţi se inocula să fii. Starea interioară necunoscută până în momentul acela este cu totul alta, este o stare de bine, de împlinire şi de simţire a realităţii la adevărata ei dimensiune… Asta este libertatea…