Pagini

miercuri, 15 decembrie 2010

Crăciunul sau Nașterea lui Isus?

Mi-e dor de peisajele albe, geruite, de nămeţii cât casa, de fulgii jucăuşi cernuţi în lumina lunii, de brazii îmbrăcaţi cu beteală de ceremonie gata să pornească în alaiul iernii. Mireasa anului era altă dată îmbrăcată-n albul imaculat al purităţii. Acum, nu mai vrea să îngenuncheze în faţa altarului alături de Anul Nou ce vine s-o peţească. Până şi ea s-a lăsat ispitită să-şi schimbe înfăţişarea de fecioară dalbă, deghizându-se în primăvară provocatoare. Doar din când în când, uneori timidă, alteori năbădăioasă îşi lasă straiele însorite şi îşi mai face apariţia cu alaiul ei argintiu, dar stă atât de puţin încât bucuria noastră este scurtă.

Crăciunul, sărbătoarea din miezul iernii, a devenit lipsită de strălucire, fără feerica iarnă, fără simfonia pe care o cânta pe la fereşti, fără talentul ei artistic cu care picta sau sculpta cu flori de ger. Crăciunul cenuşiu, parcă în ton cu vremurile, a luat locul Crăciunului alb.
Farmecul sărbătorilor de iarnă s-a pierdut de-a lungul vremurilor în lipsa feeriei cu care venea iarna. S-a încălzit planeta şi ni s-au răcit sufletele, odată cu evoluţia spre aberaţie a gusturilor. Lucrurile complicate şi „rafinate”, dar sărace spiritual, au luat locul lucrurilor simple, bogate doar prin ceea ce reprezintă.

Astfel Naşterea lui Isus este amintită doar în treacăt, pe când Crăciunul cu tot ceea ce înseamnă el, lumina, globuri, brazi, Moş Crăciun, daruri, mâncare este considerată cea mai importantă sărbătoare a anului.
Magazinele gem de jucării, alimente, brazi şi ornamente de Crăciun. De asemenea, oferta este pe măsură în magazinele new-age, unde conform gusturilor ciudate pe care le avem, în pas cu moda aberantă sau aşa-zisa artă, există brazi din voal sau din sârmă, din hârtie sau din sfoară, cu vârful în jos, cu podoabe din cele mai ciudate, în culori care ar trebui alese la înmormântare, nu la Naşterea lui Isus.

Dorinţa de a atrage atenţia prin extravaganţă s-a incubat şi aici, când simplitatea şi naturaleţea ar trebui să ia locul kitch-ului şi al modernismului deşănţat. Oare cei care cred că le plac asemenea falsitaţi, chiar sunt convinşi de sentimentele lor sau doar în dorinţa de a nu face notă discordantă în peisajul celor bogaţi, dar saraci spiritual, se amăgesc cu lucruri care pentru alţii sunt doar nişte imbecilităţi?
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu destinaţiile exotice în zone fierbinţi pentru a petrece un Crăciun care nu este al nostru, care nu ne reprezintă, dar luaţi de valul prea plinului rece din suflet, căutăm căldură acolo unde nu există.
După un asemenea sejur, ne întoarcem acasă mai reci decât am plecat, cu impresii deplasate, care nu fac parte din noi. Un Moș Craciun transpirat în soarele arzător, peisaje cu zăpadă artificială, craciuniţe puse la bronzat pe plajă ca tobele şi cârnaţii noştri puşi la afumat, brazi din plastic ninşi cu zăpadă de la tub, împodobiţi cu globuri kitchoase şi bineînţeles, mândri de bronzul arămiu când la noi vara este departe.

Uităm din ce în ce mai des că de fapt, sărbătoarea spiritualităţii nostre este Naşterea lui Isus, nu un Craciun plin de lumină şi zăpadă artificială, cu moş craciuni şi craciuniţe sexy care aduc daruri de la sexshop. Uităm că un dar spiritual face mai mult decât orice cadou material de valoare. Copiii noştri sunt îndopaţi cu jucării pe care nu le-au cerut şi cu obiceiuri care nu sunt ale noastre. Nici măcar nu li se pomeneşte de Naşterea lui Isus şi că Moş Craciun este doar o coincidenţă cu venirea pe lume a Mântuitorului.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu