Toţi avem tendinţa izvorâtă dintr-un impuls uman să ne lamentăm. Este acea descărcare a ”răului” propriu ce se acumulează în interioritatea fiecăruia în urma neîmplinirilor mai mari sau mai mici. Şi evident, tot timpul se găseşte cineva care să ne ofere un umăr pe care să ne plângem necazul şi dezamăgirea. Ceea ce aproape niciodată nu ne spune proprietarul umărului, din respect, din neştiinţă sau pentru a nu răni mai tare, este că întâmplările din viaţa noastră sunt consecinţa propriilor acţiuni, liberul arbitru fiind în conştiinţa şi la îndemâna fiecăruia dintre noi.
Spun acest lucru pentru că excluzând evenimentele nefericite, accidente sau boli, deşi şi aici este discutabil uneori, în rest pentru tot ceea ce ni se întâmplă suntem responsabili.
Motivul este limpede. Nimeni altcineva nu este vinovat că nu adoptăm cea mai bună soluţie, nu luăm cea mai bună hotărâre, nu discernem între bine şi rău, între o soluţie ce ar putea duce la rezolvarea cu succes a unei acţiuni sau cu consecinţe mai puţin nefaste.
Aşa se întâmplă de cele mai multe ori şi de fiecare dată căutăm cu insistenţă ţapi ispăşitori sau punem eşecurile pe seama unor neşanse ale sorţii. Este adevărat că şi destinul are o anumită influenţă, dar o bună parte a consecinţelor neplăcute şi deranjante, uneori dramatice, ne aparţin ca responsabilitate.
Există situaţii nenumărate care seamănă izbitor de tare cu povestea drobului de sare. Pentru un popor ca al nostru sunt fireşti lamentările a dureroasa neputinţă, în loc de adoptare a soluţiei salvatoare. O situaţie analizată sincer şi la rece, cu raţiune şi discernământ va scoate cu surprinedere la suprafată adevăratele motive ale neplăcerilor şi, deşi este greu de recunoscut, singurii responsabili suntem noi. Şi asta din simplul motiv că nu se doreşte alegerea unei soluţii radicale, doar una călduţă ce va asigura confortul complacerii în continuare în aceeaşi situaţie.
Atunci când te pregăteşti să iei o hotărâre, trebuie să discerni foarte clar ce presupune respectiva situatie şi ce consecinte va avea. Dacă până la un moment dat, să zicem ai fost influenţat sau aşa a fost să fie, în momentul în care apar neplăcerile, nu mai ai dreptul să te complaci în continuare doar lamentându-te şi stârnind patetisme ieftine. Ieşirea dintr-o situaţie supărătoare presupune măsuri devastatoare, dar se prefera durerea pe termen lung decât una cruntă şi radicală pe termen scurt. Există şi situaţii când preferi dintr-un sacrificiu uman să rămâi captiv în suferinţa respectivă. Este admirabilă o astfel de atitudine, dar în situaţia aceasta lamentarile sunt de prisos.
Spun acest lucru pentru că excluzând evenimentele nefericite, accidente sau boli, deşi şi aici este discutabil uneori, în rest pentru tot ceea ce ni se întâmplă suntem responsabili.
Motivul este limpede. Nimeni altcineva nu este vinovat că nu adoptăm cea mai bună soluţie, nu luăm cea mai bună hotărâre, nu discernem între bine şi rău, între o soluţie ce ar putea duce la rezolvarea cu succes a unei acţiuni sau cu consecinţe mai puţin nefaste.
Aşa se întâmplă de cele mai multe ori şi de fiecare dată căutăm cu insistenţă ţapi ispăşitori sau punem eşecurile pe seama unor neşanse ale sorţii. Este adevărat că şi destinul are o anumită influenţă, dar o bună parte a consecinţelor neplăcute şi deranjante, uneori dramatice, ne aparţin ca responsabilitate.
Există situaţii nenumărate care seamănă izbitor de tare cu povestea drobului de sare. Pentru un popor ca al nostru sunt fireşti lamentările a dureroasa neputinţă, în loc de adoptare a soluţiei salvatoare. O situaţie analizată sincer şi la rece, cu raţiune şi discernământ va scoate cu surprinedere la suprafată adevăratele motive ale neplăcerilor şi, deşi este greu de recunoscut, singurii responsabili suntem noi. Şi asta din simplul motiv că nu se doreşte alegerea unei soluţii radicale, doar una călduţă ce va asigura confortul complacerii în continuare în aceeaşi situaţie.
Atunci când te pregăteşti să iei o hotărâre, trebuie să discerni foarte clar ce presupune respectiva situatie şi ce consecinte va avea. Dacă până la un moment dat, să zicem ai fost influenţat sau aşa a fost să fie, în momentul în care apar neplăcerile, nu mai ai dreptul să te complaci în continuare doar lamentându-te şi stârnind patetisme ieftine. Ieşirea dintr-o situaţie supărătoare presupune măsuri devastatoare, dar se prefera durerea pe termen lung decât una cruntă şi radicală pe termen scurt. Există şi situaţii când preferi dintr-un sacrificiu uman să rămâi captiv în suferinţa respectivă. Este admirabilă o astfel de atitudine, dar în situaţia aceasta lamentarile sunt de prisos.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu