Drumul către trupul femeii trece prin sufletul ei...

Faptul că cei mai mulţi dintre bărbaţi nu ştiu să se apropie de o femeie este o realitate demonstrată. Nu generalizez, însă bărbaţii nu ştiu să cucerească o femeie. În ciuda singurătăţii care-i macină depotrivă atât pe bărbaţi cât şi pe femei, rari sunt bărbaţii care ştiu să se apropie de o femeie. Pe de o parte le lipseşte educaţia, iar pe de altă parte nu cunosc femeia în întregul ei – minte, suflet, trup. Totul porneşte de la modul în care este privită ea, cei mai mulţi fiind incapabili să o privească ca pe un dar cu absolutul ei de femeie. Au preferat mereu să vadă doar obiectul plăcerii nu şi ceea ce ascunde acest ”instrument” dincolo de trup pentru a deveni compleţi în bărbăţia lor. Încă dintru-nceput, atunci când Dumnezeu a creat femeia, a socotit că bărbatul fără de femeie şi invers, nu sunt altceva decat două jumătăţi de singurătate şi doar dacă se privesc unul pe altul ca pe un dar divin, singurătatea lor nu devine împovărătoare. Tot de atunci se caută unul pe altul, însă talentul şi intuiţia de a descoperi femeia în întregul ei, revin bărbatului.

Apropierea de o femeie inteligenta si matură afectiv are un preludiu special ce ar trebui să poarte în el emoţia sacră a atingerii unui obiect de cult. Asta nu înseamnă că femeia poate fi asemuită cu un obiect. Nici pe departe, însă spiritual vorbind, asemănarea ei cu obiectul de cult este înălţătoare şi solemnă, atribuindu-i viul cosmic din tot ceea ce a fost creaţie sacră. De aceea, întru început, femeia trebuie atinsă cu mintea şi sufletul şi mai apoi, dacă vei reuşi să ”vezi” şi altceva în afara trupului, atunci vei avea şansa să capeţi un loc în loja sufletului ei. Altfel, efortul bărbatului va fi zadarnic şi el, bărbatul va rămâne singur la poarta sufletului de femeie.

Cei mai mulţi dintre bărbaţi însă, pornesc cucerirea cetăţii numită femeie grăbindu-se să ajungă cât mai repede la actul final al împerecherii. Bărbaţii sunt direcţi şi brutali în solicitări, neştiind să îmbrace dorinţa carnală în cuvinte plăcute şi subtile. Este drept că timiditatea şi faptul că nu ştiu să se poarte natural, pe mulţi îi determină să se piardă în faţa femeii şi astfel să rostească direct şi răspicat, perecum un ordin ceea ce doresc. Prin urmare unei femei de o factură educată şi delicată nu-i poţi spune nicioadată în mod direct ”Vreau să te cunosc!” sau ”Bună! Ce mai faci?”, ori ”Vreau să vorbim! Dă-mi numărul tău de telefon...” aşteptând ca de aici să treci la ”actul” final. Nici după primele cinci banalităţi nu-i spui ”Aş vrea să te invit la o cafea!”, iar în mintea ta să bântuie imaginea patului răvăşit de după consumarea formală a unei ceşti de cafea, uneori şi aceea băută doar pe jumătate. Apropierea de femeie trebuie să decurgă firesc ca o adiere mângâietoare a unei brize de seară, ca râul care curg lin, netulburat de torente.

Dacă vrei să cucereşti o femeie nu-i vorbeşti despre sex, expunând actul în sine despuiat de orice subtilitate şi umbră de mister. Femeia va considera că brutalitatea şi pofta organică descrisă de tine în cuvinte va fi dominanta viitoarei uniuni intime dintre voi. Femeia trebuie impresionată şi emoţionată cu rostiri simple, cu gânduri curate si sincere, cu umor fin, cu inteligenţă şi modestie. Cuvintele pompoase, înşelătoare ca înţeles, grandomania, preaplinul personalităţii etalat fără decenţă, nu impresionează femeia, dimpotrivă o lasă rece şi cu gust amar.

Nu-i impune nimic femeii din ceea ce ea nu doreşte să facă. Chiar dacă vrei să o determini subtil să-ţi împlinească dorinţa de a-ţi ceda, lasă să curgă totul de la sine. Ai răbdare să înţeleagă că nu eşti interesat doar de partea strict fiziologică a relaţiei, ci în primul rând de duetul minte-suflet ce o face înainte de toate fiinţă şi nu obiect al dorinţei.
Femeia care simte că nu contează pentru bărbat decât ca trup nu se va deschide în faţa celui care forţează nota prin mitocănie, lipsă de educaţie, bravadă şi orgoliu masculin. Cei care cred că lumea începe şi se termină cu ei, vor rămâne de la început departe de femeie. În lumea guvernată de egoismul lor masculin, femeia nu va încăpea niciodată oricât de lipsită de personalitate ar părea să fie. Ori femeia are caracter şi personalitate din plin, însă nu de fiecare dată arată acest lucru tocmai pentru a te lăsa pe tine bărbatul să simţi puterea.

Oferă-i femeii delicateţe, fii gentil, spune-i cuvinte pe care doreşte şi aşteaptă să le audă de la un bărbat. Nu o lăuda şi nu-i face complimente în exces. ”Cucurigeala” masculină denotă lipsă de sinceritate şi seriozitate. Nu glumi deşănţat. Bancurile şi glumele porcoase o vor ţine departe de tine. Dăruieşte-i o floare, nu un snop, o atenţie măruntă nu blanuri sau bijuterii cu diamante. Femeia va fi încântată de orice gest delicat şi discret, pe când gesturile teatrale o pot irită. Nu-i face declaraţii de dragoste în public. Păstrează-le pentru spaţiul ce va putea deveni spaţiul vostru intim. Se va simţi stânjenită şi va considera că vorbele de iubire sunt adresate celor din jur şi nu ei. În felul acesta îşi va pierde încrederea că este unică în viaţa ta.

Vorbeşte-i despre poezie, nu-i recita versuri fără noimă. Vorbeşte-i despre natură şi simplitate, despre inocenţa copiilor, despre muzică şi mai ales despre muzica sufletului tău. Invit-o la plimbare în parc... pe jos, nu cu maşina. Arată-i natura la amurg şi fă-o să simtă că îmbăţişaţi veţi privi răsăritul. Arată-i cât de sensibil eşti oferindu-i o floare de câmp şi nu buchetul pe jumătate veşted cumpărat pe câteva parale de la vreo florăreasă, sau arată-i un stol de rândunele.

Nu-i vorbi tot timpul fără ca ea să poată rosti un cuvânt. Uneori lasă tăcerea să vă cuprindă în acelaşi buchet gândurile, bucurându-vă simplu doar de prezenţa voastră.
Vorbeşte-i tot timpul serios şi sincer fără apropouri ascunse. Trateaz-o ca pe o fiinţă delicată şi sensibilă nu ca pe un obiect al unei plăceri destrăbălate. Este inevitabil ca mintea sub impresia imaginii femeii care îţi place să nu brodeze imagini idilice, însă abţine-te să i le descrii. Lasă timpul să decidă când vei putea face acest lucru.

Vorbeşte-i de artă. Invit-o la teatru, la o expoziţie de pictură sau sculptură, răsfoiţi împreună cărţile dintr-o librărie. Află discret şi subtil ce se întâmplă în sufletul ei, ce furtuni răvăşeşte înterioritatea ei şi oferă-i linişte şi protecţie. Nu deveni tu din exaltare mai agitat decât ea, demonstrându-i astfel cât de labil emoţional eşti. Vorbeşte-i de pasiunile şi sensibilităţile tale, de cărţile tale, de florile care îţi plac, de călătoriile pe care le-ai făcut sau pe care doreşti să le faci, şi în momentele de linişte şi sacralitate vorbeşte-i de Dumnezeu.

Când ceva te poate irita evită reproşurile directe. Evită întrebările indiscrete, încearcă să nu-i pătrunzi încă de la început în profunzimea intimităţii ei. Dacă va considera că eşti demn de încrederea ei, îţi va destăinui singură totul.
Evita să vorbeşti exaltat şi în amănunt despre fotbal sau despre întâlnirile cu băieţii precum şi despre experienţele tale anterioare cu alte femei. Nu o compara declarativ niciodată cu o altă femeie altfel decât în sinea ta.
Arată-te dispus să o ajuţi la treburile domestice, chiar dacă asta se va întâmpla într-un viitor incert şi rar. Îi este suficient dacă vei sta lângă ea privind-o cum se mişcă graţios între chiuvetă şi aragaz. În acest răstimp povesteşte-i cum ţi s-a scurs timpul în care n-ai fost lângă ea.

Acestea sunt doar câteva ”sfaturi nesolicitate”, însă cred că ceea ce a simţit o femeie de-a lungul existenţei în materie de relaţiile cu bărbaţii ce i-a avut în apropiere, se poate constitui in mult mai mult decât nişte simple sfaturi. Iar concluzia finala este că: atitudinea masculină din care nu reiese decât dorinţă sexuală va fi respinsă brutal de femeie sau ea va rămâne impasibilă în faţa unui bărbat care nu vrea decât sex. Iar marea majoritate a bărbaţilor se trădează foarte uşor prin orice gest sau privire, prin orice cuvânt rostit atunci când gândul lui este doar la organicul relaţiei.