Pagini

duminică, 12 februarie 2012

Actorii... eroi naţionali...

 După o lungă perioadă de timp, am fost din nou la teatru. Manifestările culturale la Constanţa nu numai că nu sunt mediatizate, dar nici măcar nu există interes pentru a vinde bilete la spectacole. La cele doua agenţii, una situată undeva în centrul oraşului şi alta în sediul teatrului, două situaţii diferite. La prima nu numai că la ora 15 era închis, dar şi sediul arata ca şi cum ar fi fost părăsit. În interior de abia zăreai prin geamurile prăfuite, câteva afişe lipite neglijent pe nişte tejghele improvizate. Iniţial am crezut că sediul agenţiei se desfiinţase. Am privit cu greu pe geam încercând să desluşesc ceva înăuntru. Căutam cu privirea vânzătoarea sau vreo mişcare care să-mi ateste prezenţa cuiva în sediu, însă uşa încuiată îmi demonstra contrariul. Am plecat apoi la sediul teatrului. Acolo, o doamnă foarte amabilă căreia i-am povestit încercarea mea fără succes de a cumpăra bilete de la cealaltă agenţie, mi-a spus oarecum jenată să vin pentru bilete la dumneaei sau să fac rezervarea prin telefon sunând la numărul ei personal de mobil. In felul acesta îmi mărturisea delicat că acea persoană care trebuia să vândă bilete la cealaltă agenţie nu respecta programul de lucru.

Seara spectacolului a fost una deosebit de geroasă. Afară erau în jur de –10 grade celsius, iar în sală cel mult +10 grade. Temperatura ambiantă în teatru era improprie unei ţinute fără haine groase, ceea ce m-a determinat pe mine şi pe ceilalţi spectatori să nu ne oprim la garderobă. Simţeam cum frigul muşcă fără milă cu toată îmbrăcămintea adecvata.

A început spectacolul. Timp de două ore am admirat nu atât talentul şi înălţimea profesionalismului cu care actorii interpretau rolurile, cât stoicismul cu care îndurau frigul cu zâmbetul pe buze. Câteva actriţe au apărut numai în rochii de vară fără să se vadă pe chipul lor vreo urmă de senzaţie de disconfort termic. Mă gândeam că oamenii ăştia pot fi numiţi eroi naţionali, deşi mulţi dintre cei care sunt indiferenţi în faţa unui act de cultură ar putea spune că o astfel de raţiune este total deplasată. Nu este… ai nevoie de multă dăruire pentru a putea juca relaxat într-o piesă de teatru unde temperatura din sală nu depăşeşte 10 grade. Ai nevoie să te detaşezi total de condiţia de om, de nevoile tale, poate de afecţiunile tale medicale, de tot ceea ce reprezinţi ca personalitate pentru a te transpune indiferent de condiţii în personajul pe care îl interpretezi. Un spectacol de calitate are nevoie de condiţii de calitate. Dacă spectatorii acceptă fotolii uzate, o sală care necesită redecorare şi reamenajare sau lipsa căldurii, pentru actori minimul de condiţii în care să poată juca omeneşte este esenţial pentru un spectacol de calitate.

Cu toate aceste actorii Teatrului de stat din Constanţa joacă şi o fac minunat cu talent şi dăruire fără să ţină cont de ceea ce li se oferă din partea angajatorului. Se mulţumesc cu un salariu mai mult decât mizerabil, joacă în condiţii inumane, singurele satisfacţii venind din partea publicului care îi răsplăteşte cu aplauze, zâmbete calde şi gânduri de bine. Toţi cei prezenţi acolo pe scenă meritau mii de mulţumiri şi îmbrăţişări, însă nimic din toate acestea nu dau satisfacţia deplină a muncii lor. Vă înţelegem, iar nouă, publicului şi celor care apreciază un act de cultură, nu ne rămâne decât să vă mulţumim cu respect şi admiraţie pentru tot ceea ce faceţi!

2 comentarii:

  1. @Plutonia,

    multumesc pentru cele scrise sus. Am insa si alte amintiri despre Teatrul de Stat CT / actori (am cunoscut multi dintre ei personal) / etc. Pacat ca in ziua de azi cultura autentica - atit de necesara unei comunitati normale - nu este deloc prioritara si deloc sprijinita.

    M-as bucura daca vei mai posta in continuare pe acest subiect.

    Numai bine, Dan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Teatrul Fantasio, actual Teatrul de stat Constanta este si poate deveni acea institutie de suflet a multora dintre constanteni. Conditia ar fi o investitie pentru reamenajare, conditii decente pentru actori si o publicitate sustinuta din partea celor interesati. In felul acesta sunt convinsa ca numarul de spectacole si spectatori vor creste. Din pacate institutia fiind "de stat", asa cum se intampla peste tot in astfel de situatii, nu exista acel interes major in a dinamiza activitatea, cu atat mai mult cu cat activitatea este una culturala. Dan... iti multumesc pentru cuvinte!

      Ștergere