Preţul plătit...

Lucrul cel mai bun în om este cicatricea - Tudor Vianu

Experienţele trăite, adunate de-a lungul existenţei se constituie în adevărate lecţii de viaţă, fiecare dintre ele având un preţ mai mare sau mai mic în funcţie de natura experienţei. Atunci când lecţiile de viaţă au fost adevărate eşecuri, dorinţa a fost mult prea mare în raport cu raţiunea şi acelaşi raport reflectă şi preţul plătit. Plătim mult prea scump dorinţele uneori fireşti alteori himerice, irealizabile, nedând importanţă ”amănuntelor” pe care le considerăm nesemnificative atunci când luăm decizia. Este un fel de a ne preface orbi în faţa unui detaliu pe care îl considerăm neimportant deşi în sinea noastră ştim că poate fi impedimentul care poate răsturna întregul plan. Într-o secundă tot eşafodajul raţionamentului poate deveni ruină şi pe lângă acest aspect deosebit de dezarmant, se distruge poate, orice şansă de reluare a acţiunii.

Adesea se întâmplă să luăm decizii fără a analiza consecinţele până în cele mai mici detalii, variantele de succes sau insucces în funcţie de condiţiile în care pornim la rezolvarea acţiunii respective. În general pornim de la ideea de ”a vrea” fără să evaluăm forţele necesare şi capacitatea noastră de efort, astfel încât de cele mai multe ori la jumătatea drumului sau chiar mai devreme realizăm că doar cu dorinţa şi slăbiciunile omeneşti, cu nevoia de a ne oferi un bine mult dorit, nu se ajunge la finalul acţiunii sau, finalul va fi un eşec total. Nu de puţine ori sacrifici câte ceva pentru a putea merge mai departe. Faci compromisuri mai mult sau mai puţin morale în speranţa că suferinţă însoţită de lacrimi sau nu, va fi mai mică. Însă deseori, cu tot sacrificiul făcut, preţul plătit este mult prea mare pentru ceea ce ai obţinut.

Astfel, metaforic vorbind, dacă ne-am putea vinde experienţele la preţul plătit, mulţi dintre noi am deveni milionari.

În mod real viaţa, pentru a fi trăită, trebuie plătită cu un preţ inestimabil. Deseori se pune întrebarea dacă merită sau nu acest preţ, plată care de altfel este stabilită fără să te târguieşti, în funcţie de dorinţele noastre pe care le credem acele miracole care ne vor armoniza pe dinăuntru, echilibrând balanţa afectivă în zona împlinirilor. Cei mai mulţi dintre noi, rareori punem în balanţă cu atenţie binele şi răul sau consecinţele unei acţiuni, dând curs prima dată impulsului şi apoi reflectând asupra grabei ce a determinat acţiunea.

Oricum ar fi ele, pozitive dar mai ales negative, experienţele marchează existenţa. Rămân acele urme precum nişte cicatrice încrustate în amintiri care evocă permanent durerea sau tristeţea sedimentată în ele. Şi în mod paradoxal preţul plătit nu sărăceşte, dimpotrivă, îmbogăţeşte prin lecţii de viaţă maturizând raţiunea. Se pare că omul zidit din experienţe este una dintre cele mai perfectibile fiinţe, el înţelegând că viaţa reprezintă cu totul altceva decât o simplă trecere prin ea, înţelepciune care îi permite să nu repete greşeala.