Este inevitabil ca valorile vieţii şi simbolistica spirituală să nu sufere de-a lungul vremii devalorizări sau deformări într-un sens materialist mult mai potrivit cu evoluţia societăţii. Iar Mărţişorul este evident, unul dintre aceste simboluri.
Suntem în preajma acestei sărbători simbolice pe care cu toţii o aşteptăm, însă fiecare dintre noi o înţelege şi o aşteaptă într-un sens pe care l-am preluat de la generaţiile anterioare ori din convingeri impuse de societate, convingeri ”asortate” cu nevoile imediate.
Cea mai importantă semnificaţie istorică a mărţişorului este dată de împletirea a două fire de lână în culori alb-negru, alb-albastru sau alb-roşu, de care era atârnat un ban de argint. Cele două fire simbolizau albul iernii şi negrul pământului reavăn al primăverii gata de însămânţat, albastrul azuriu al cerului sau roşul focului ca materie solară. Banul de argint ca obiect în sine şi nu ca valoare materială, simboliza soarele.
Împletirea celor două culori poate avea şi semnificaţia pe care o întâlnim în principiul general- valabil bine-rău, viaţă-moarte, lumină-întuneric, dragoste-ură, etc. De asemenea în credinţa populara se spune că roşul, element de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii şi fertilităţii femeii, iar albul, ca zăpada rece şi pură, ca apele înspumate, ca norii de pe cer, semnifică înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor doua principii, masculin şi feminin ca o permanenta mişcare a materiei.
Cât despre scopul purtării mărţişorul, explicaţia a fost data de George Coşbuc: “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. “ Şi tot în acelaşi studiu mai spunea George Coşbuc : “Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie.”
Aşa cum spuneam la început, de-a lungul vremii, obiceiul mărţişorul tradiţional confecţionat dintr-un ban de argint s-a pierdut, obiceiului devenind un motiv mercantil, îndepărtându-se ca semnificaţie de spiritualitate. În acest sens, George Coşbuc comentează: “ la oraşe e o sminteala mare a rostului ce-l are mărţişorul, ca-l facem din aur ori din tinichea galbenă, când el ar trebui sa fie numai alb din argint, şi mai ales că-i dam forma de inimă, de carte, de floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele. Toate aceste podobi n-au nici un Dumnezeu pe lume şi sunt înşelătorii şi ale pungii, şi ale tradiţiilor.”
În acelaşi context, o parte dintre noi se gândesc la această sărbătoare ca la pragul de trecere dintre iarnă şi primăvară, moment în care puterea în intensitate a iernii scade, locul ei fiind luat de blânda primăvară cu soarele ei timid, dar dominant în peisajul încă prezent al iernii. Este de fapt sărbătoarea trecerii dintre ani, aşa cum se celebra în vremea Imperiului Roman, moment omagial care s-a păstrat până în secolul al XVIII-lea. Pentru alţii este un motiv de a oferi şi a primi cadouri, de a omagia femeia, de felicitări şi urări adesea fără nicio legătură cu sărbătoarea mărţişorului. Cei mai mulţi dintre noi înţelegem greşit simbolistica acestei sărbători, ea nefiind dedicata în special femeii cu care are doar vag o anume legătură. Faptul că femeia simbolizează fertilitatea, tot aşa ziua de 1 Martie este momentul în care ogorul aşteaptă sămânţa în brazdă gata să încolţească viaţa. Asocierea dintre femeie ca simbol al fertilităţii şi primăvară ca anotimp al rodirii sămânţei în brazdă, a făcut ca motivul sărbătorii să fie îndreptat numai către femeie. Însă dincolo de toate astea, sărbătoarea mărţişorului este a tuturor, bărbaţi, femei, copii, toţi cei care inevitabil suntem trecători prin anotimpuri şi a căror spirit capătă vigoare odată cu trecerea în primăvară. Mărtişorul rămâne un obicei şi un simbol al soarelui ca o întrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii salutam renaşterea naturii odată cu venirea primăverii.
Suntem în preajma acestei sărbători simbolice pe care cu toţii o aşteptăm, însă fiecare dintre noi o înţelege şi o aşteaptă într-un sens pe care l-am preluat de la generaţiile anterioare ori din convingeri impuse de societate, convingeri ”asortate” cu nevoile imediate.
Cea mai importantă semnificaţie istorică a mărţişorului este dată de împletirea a două fire de lână în culori alb-negru, alb-albastru sau alb-roşu, de care era atârnat un ban de argint. Cele două fire simbolizau albul iernii şi negrul pământului reavăn al primăverii gata de însămânţat, albastrul azuriu al cerului sau roşul focului ca materie solară. Banul de argint ca obiect în sine şi nu ca valoare materială, simboliza soarele.
Împletirea celor două culori poate avea şi semnificaţia pe care o întâlnim în principiul general- valabil bine-rău, viaţă-moarte, lumină-întuneric, dragoste-ură, etc. De asemenea în credinţa populara se spune că roşul, element de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii şi fertilităţii femeii, iar albul, ca zăpada rece şi pură, ca apele înspumate, ca norii de pe cer, semnifică înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor doua principii, masculin şi feminin ca o permanenta mişcare a materiei.
Cât despre scopul purtării mărţişorul, explicaţia a fost data de George Coşbuc: “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. “ Şi tot în acelaşi studiu mai spunea George Coşbuc : “Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie.”
Aşa cum spuneam la început, de-a lungul vremii, obiceiul mărţişorul tradiţional confecţionat dintr-un ban de argint s-a pierdut, obiceiului devenind un motiv mercantil, îndepărtându-se ca semnificaţie de spiritualitate. În acest sens, George Coşbuc comentează: “ la oraşe e o sminteala mare a rostului ce-l are mărţişorul, ca-l facem din aur ori din tinichea galbenă, când el ar trebui sa fie numai alb din argint, şi mai ales că-i dam forma de inimă, de carte, de floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele. Toate aceste podobi n-au nici un Dumnezeu pe lume şi sunt înşelătorii şi ale pungii, şi ale tradiţiilor.”
În acelaşi context, o parte dintre noi se gândesc la această sărbătoare ca la pragul de trecere dintre iarnă şi primăvară, moment în care puterea în intensitate a iernii scade, locul ei fiind luat de blânda primăvară cu soarele ei timid, dar dominant în peisajul încă prezent al iernii. Este de fapt sărbătoarea trecerii dintre ani, aşa cum se celebra în vremea Imperiului Roman, moment omagial care s-a păstrat până în secolul al XVIII-lea. Pentru alţii este un motiv de a oferi şi a primi cadouri, de a omagia femeia, de felicitări şi urări adesea fără nicio legătură cu sărbătoarea mărţişorului. Cei mai mulţi dintre noi înţelegem greşit simbolistica acestei sărbători, ea nefiind dedicata în special femeii cu care are doar vag o anume legătură. Faptul că femeia simbolizează fertilitatea, tot aşa ziua de 1 Martie este momentul în care ogorul aşteaptă sămânţa în brazdă gata să încolţească viaţa. Asocierea dintre femeie ca simbol al fertilităţii şi primăvară ca anotimp al rodirii sămânţei în brazdă, a făcut ca motivul sărbătorii să fie îndreptat numai către femeie. Însă dincolo de toate astea, sărbătoarea mărţişorului este a tuturor, bărbaţi, femei, copii, toţi cei care inevitabil suntem trecători prin anotimpuri şi a căror spirit capătă vigoare odată cu trecerea în primăvară. Mărtişorul rămâne un obicei şi un simbol al soarelui ca o întrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii salutam renaşterea naturii odată cu venirea primăverii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu