Pagini

luni, 12 martie 2012

Valori incerte...

Omul nu cunoaşte valorile vieţii. Aproape niciodată nu are conştiinţa propriei valori în raport cu lumea înconjurătoare. Mai mereu este tentat să se supraevalueze sau să se subevalueze, în felul acesta raportul cu lumea exterioară fiind deformat.

Întotdeauna chestiunea evaluării individuale trebuie privită din două planuri diferite. O dată eu în raport cu lumea înconjurătoare, şi lumea înconjurătoare în raport cu mine. Atunci când privim de la nivelul valorii noastre, avem tendinţa să-i ”măsurăm” pe ceilalţi cu propriul etalon, conform propriilor noastre valenţe şi convingeri. În lipsa toleranţei, fiecare individ din vecinătatea noastră trebuie să gândească, să trăiască, să respire, exact ca noi. De aici apar diferenţele de opinie care se transformă în adevărate contradicţii, sau mai grav, acolo unde valorile indivizilor sunt mult inferioare, se nasc dispute agresive. Atunci când ne supraevaluăm, lumea înconjurătoare va fi subevaluată, în felul acesta dovedindu-ne o dată în plus superioritatea pe care ne-am atribuit-o într-un mod ilicit. Neavând măsura bunul simţ al propriei valori, un plus de valoare nu face altceva decât să hrănească orgoliul de a fi în fruntea unei false elite, considerându-i pe ceilalţi inferiori. La extrema cealaltă, când ne subevaluăm, dintr-un complex de inferioritate sau un sentiment de onestitate exagerată faţă de noi şi faţă de semeni, avem tendinţa să cedăm plusul de valoare tocmai pentru a nu exagera depăşind o anumită măsură a bunul simţ şi a corectitudinii. În această situaţie, ceilalţi vor fi priviţi cu înţelegere şi toleranţă, indiferent de nivelul valorii lor.

Din celălalt plan, lucrurile se văd diferit. Ceilalţi te evaluează în funcţie de puterea lor de a te percepe, putere care reflectă valoarea şi calităţile celui care te evaluează. Întotdeauna unul cu o valoare mai mica decât a ta, în lipsa unui caracter curat, te va subaprecia, iar unul mai reprezentativ decât tine ca valoare intelectuală, umană, în prezenţa unui caracter sincer şi onest îţi va recunoaşte meritele. În lipsa sincerităţii şi a corectitudinii, unul invidios, măcinat de răutate şi orgolii, nu va recunoaşte nimic din ceea ce reprezinţi cu adevărat, ci va măslui imaginea valorii tale pentru a strivi plusul de virtute care îi lipseşte lui. Va căuta permanent să-ţi subaprecieze calităţile accentuând în acest fel propria valoare Cel mai îndreptăţit şi capabil să-ţi determine valoare este cel de o valoare egală cu a ta, în prezenţa unui caracter nobil şi curat.

Întotdeauna valorile pozitive asemănătoare ca intelect, calităţi umane, talente, tot ceea ce reprezintă caracterul complex al individului în sine va fi recunoscut de o valoare egală cu a sa. Este de fapt oglinda în care imaginea ta se reflectă aproape perfect, exprimând şi dovedind ceea ce eşti cu adevărat. În afara acestei situaţii orice evaluare este un lucru extrem de relativ, aceasta putând fi total nepotrivită sau deformată, în funcţie de sinceritatea evaluatorilor, de gradul lor de pregătire, de modul de gândire, de educaţie, de emoţii şi sentimente.

În toate relaţiile interumane căutăm într-un mod instinctual corespondenţa noastră în lumea înconjurătoare. Este un criteriu conform căruia căutăm în celălalt ceea ce ne caracterizează pentru a afla adevărata dimensiune a valorilor noastre. Însă, rareori se întâmplă să întâlnim indivizi care se potrivesc tiparului nostru, acei indivizi care ne pot acorda măsura reală a propriei valori.

3 comentarii:

  1. Si atunci, ne ramane doar sa fim destul de deschisi la inima ca sa acceptam pe ceilalti exact asa cum sunt, luand viata asa cum vine.
    Cred ca oamenii au Nevoie sa se regaseasca in ceilalti, ca sa se confirme, ca sa isi gaseasca o identitate,aparent pierduta, negasita sa necreata, pentru ca pana la urma noi alegem in fiecare zi cum ne creem. Nu ne mai intereseaza de sufletul oamenilor, ci de cum ne putem noi raporta la ei ca sa avem un loc anume intr-o societate in care foarte greu ni-l gasim.
    Eu as zice sa vedem doar Omul asa cum este. Sa-l luam cum este si sa-l iubim din tot sufletul, daca putem. Daca nu, sa-l acceptam oricum si sa ii dam drumul in viata ca sa fie fericit langa alte suflete la fel de minunate.
    Va imbratisez doamna draga si cu inima de aur!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andra, draga mea, iti multumesc pentru comentariul tau intelept, asa cum de altfel sunt toate cuvintele tale pe care le citesc in blogul tau. Rareori mi-a fost dat sa intalnesc o astfel de opinie la o varsta frageda precum a ta.

      Ștergere
  2. Doamna minunata, eu va multumesc! Sunteti pentru mine o inspiratie si intotdeauna ma regasesc aici pe blogul dvs. Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere