Premieră teatrală la Teatrul de Stat Constanţa, sâmbătă, 28.04.2012, cu piesa Titanic Orchestra, autor Hristo Boitchev, în regia lui Iulian Enache, scenografia Lăcrămioara Dumitraşcu.
Un spectacol teatral deosebit, diferit de piesele de teatru obişnuite, un spectacol revoluţionar în materie de artă teatrală. Un spectacol modern în care se îmbină extrem de armonios noul cu filosofia. Autorul a reuşit foarte bine să sugereze cele două lumi în care ne ducem existenţa: lumea vizibilă şi lumea invizibilă, lumea reală şi lumea imaginară. Pendularea psihicului uman între cele două, adesea refuzând în mod voit realitatea în favoarea oniricului, reprezintă modalitatea de a reuşi să supravieţuim unor evenimente devastatoare. Întâmplările ori conjuncturile negative, aşa precum sunt multe dintre evenimentele vieţii, negestionate într-un mod raţional duc la labilităţi precum refugiul în alcool, în credinţă habotnică, în muncă exagerată, depresii sau, în fuga de realitate prin orice alte mijloace la îndemână.
Motivul şi simbolistica gării şi a trenului sunt deosebit de interesante şi sugestive în piesa lui Boytchev, motiv de altfel prezent în multe dintre operele autorilor de origine slavă. Gara şi trenul au un loc important alături de călătorie, evadare, plecarea spre un alt orizont, schimbarea registrului vieţii, iar gara este locul de aşteptare, locul plin de speranţă de unde va începe o nouă călătorie spre lumea mult visată.
Debusolaţi în faţa neprevăzutului, după lungi şi nesfârşite suferinţe, ne agăţăm de iluzii sperând în permanenţă că va sosi acel tren salvator care va opri negreşit în gara noastră. Trenul imaginar construit ca fiind momentul în care viaţa ni se va schimba în bine şi vom scăpa de suferinţă, este în fond speranţa ce nu moare niciodată. Iar această aşteptare într-o permanentă stare de speranţă, are loc unde în altă parte decât în gară. Locul unde opreşte trenul vieţii este într-un loc de popas şi reflecţie, de introspecţie, de căutări a unei căi de ieşire din întuneric. Realitatea cu cele două motive omniprezente, viaţa şi moartea, se desfăşoară în cele două culori, alb şi negru. Transcenderea de la negru la alb în cazul de faţă, se face printr-un punct intermediar, gara, locul sosirii unui tren ce va opri, în care te vei urca şi ca prin farmec toate suferinţele tale vor dispărea.
Piesa ne arată cealaltă faţă a noastră, ne luminează calea spre posibilitatea de a evada din realitate prin spiritualitate. Soluţia pe care o adoptăm pierzându-ne în imediatul refugiu al alcoolului, ascultând de instincte primare, fără să fim conştienţi de spirit, de nevoile şi puterea lui de a depăşi labilităţi umane, este doar o cale ce duce la degradare umana.
Piesa descrie cu succes o lume vizibilă şi una invizibilă. Lumea vizibilă este realitatea în care ne mişcăm brownian, iar lumea invizibilă este lumea imaginară pe care ne-o construim ca fiind acea lume ideală, pe care ne-o dorim şi care credem că ne poate împlini rezolvând toate problemele care ne determină să evadăm din realitate. Paradoxal, suferinţa nu se sfârşeşte atunci când ne refugiem în vis, ci atunci când revenim la realitate şi ne confruntăm cu ea. Realitatea trebuie învinsă pentru a fi înţeleasă şi a nu mai constitui un motiv de durere. Cu cât ne afundăm la mult în oniric cu atât suferinţa va fi mai puţin intensă, dar mult mai marcantă.
Actorii constănţeni, merită toate aplauzele şi gândurile de bine. Sunt oameni tineri de un profesionalism de înaltă clasă, deosebit de talentaţi şi dăruiţi artei teatrale. Premiera a fost un succes socotind măsura aplauzelor la scenă deschisă. Publicul spectator a fost încântat de noua linie modern-filosofică a acestui spectacol de teatru de care are nevoie un anumit segment de public. Avem nevoie pe lângă spectacole relaxante de divertisment uşor şi spumos, şi de spectacole ce pătrund adânc în conştiinţa noastră, eliberând spiritul din capcane ale materialităţii.
Ne înclinăm cu respect şi preţuire în faţa întregii echipe a Teatrului de Stat Constanţa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu