Au înflorit macii...

Au înflorit din nou macii. Un câmp cu maci este o imagine încântătoare în care privirea nu se satură să cuprindă imensitatea de verde crud în care roşul pur îşi flutură petalele. Nimic nu este mai plăcut privirii şi sufletului decât o mare de galben ori de verde în care roşul aprins întregeşte armonia culorilor. Macii, precum nişte mimoze plăpânde şi delicate cu petalele lor mătăsoase, tremurânde  la orice adiere de vânt, răsfaţă lanul de grâu ori de rapiţă cu prezenţa lor ingenuă. Sunt delicaţi şi puri, dar ascund carnalitate şi înfocare. Au inocenţa fecioarelor ce roşesc aplecându-şi căpşorul şi fluturând din gene la orice adiere a emoţiei erotice.

Florile de câmp nu au nobleţea şi parfumul trandafirului ori a imaculatului crin, dar au puritatea şi naturaleţea, simplitatea şi frumuseţea frustă a naturii. De aceea nu le poţi aduce în casa ta. Ele fac parte din peisajul naturii în care s-au născut de la sine şi smulgându-le brutal de acolo vor muri neîntârziat. Frumuseţea lor nu bucură ochiul şi spiritul decât acolo în armonie totală cu celelalte crâmpeie ale naturii, tot aşa cum ai privi ”Câmp cu maci” a lui Monet.

Apoi macii îmbrăţişaţi de margarete de câmp sunt precum mirii alături de miresele lor. Albul şi roşul într-o armonie perfectă pe marginea de drum a călătorului. Spectacolul în care vântul şi soarele se joacă prin câmpurile cu flori de câmp în care macii s-au deşteptat revărsându-şi inflorescenţa, este unul minunat. Lujerii mlădioşi, verzi cu firişoare uşor înţepătoare precum refuzul delicat al unei domnişoare, îşi flutură voalul roşu de mătase, aplecându-se şi revenind ca într-un vals al florilor de câmp. Totul este ca o poveste în care macii au venit să sărute spicele de grâu şi acum îmbrăţişaţi îşi trăiesc povestea de dragoste. Şi dacă nu, macii pot fi precum un suflet rănit ce-şi flutură tristeţea în tăcerea foşnitoare  a lanului de grâu. Acolo în marea de spice unduitoare, macul îşi pleacă căpşorul îngreunat de tulburarea vântului, visând înfiorat la iubirea florilor de păpădie .

Frumuseţe şi simplitate, pasiune şi puritate, roşu carnal şi inocenţă, misterioasa uniune ce a zămislit o delicateţe încântătoare.

Cineva spunea cu simplitate nobilă, ”iubesc cărţile şi macii...” Interesantă alăturare a două pasiuni ce denotă dragoste de adevăr şi sensibilitate.