Pagini

sâmbătă, 25 mai 2013

Ce mai faci?

Sensul banalei întrebări nu are același înțeles pentru toți. De multe ori genul acesta de adresare stereotipă devine iritantă pentru  adresant. Unii o lansează din pură politețe, așa precum o formulă de salut, alții pentru a iniția un dialog. Pentru cei mai mulți dintre noi, „ce faci?” sau „ce mai faci?” este întrebarea cu care afli în câteva cuvinte cum îi merge interlocutorului. Desigur, nu poți întreba direct „Ce mai faci?” pe cineva pe care nu-l cunoști dinainte. Acest „mai” din întrebare presupune o cunoștință mai veche.

„Ce mai faci?” nu are întotdeauna același sens. Unii dintre „curioși” nu întreabă din pură întâmplare sau pentru a iniția o conversație, ci pur și simplu au nevoie de un model. Ei simt că ție îți merge bine fără să exprimi în cuvinte  starea ta de spirit. Te văd mulțumit, împlinit, liniștit, împăcat cu propriile dorințe și atunci încearcă să afle, mânat de propria insatisfacție, ce faci tu de îți este așa de bine. Cum ai reușit să atingi acea fericire pe care și ei o tânjesc. Se gândesc probabil ca ai o rețetă magică pe care o păstrezi secretă pentru a nu dezvălui misterul elixirului minune. În sinea lor există un semn de întrebare și o nedumerire cum alții reușesc și el nu, deși se străduiesc să afle rețeta sau metoda matematică a fericirii. Își imaginează că greșesc undeva și de aceea nu reușesc să atingă binele personal. Adesea se cred bătuți de soartă, fără noroc, fără șansa de a cunoaște bucuria vieții.

„Ce mai faci?” rostită din adâncul sufletului, încheiată cu un ușor oftat, așteaptă răspunsuri fundamentale care ar putea deveni cheia propriei fericiri. Răspunsul este simplu. Bucuriile sunt la îndemâna oricui, numai să știi să întinzi mâna să le culegi. Binele personal este unic, cu trăsături particulare și cu ceva ce nu se potrivește oricui. Prin urmare mulțumirea, satisfacția personală ține de propria persoană și dacă nimic nu te satisface și nu ajungi să guști zilnic câteva momente de fericire, sufletul tău refuză bucuria, tânjind o fericire de poveste care nu exista decât în himere.

3 comentarii:

  1. Asa este..Intrebarea asta e una fundamentala.. Adica intrebi un om, o constiinta, un eu, o persoana autentica ce mai face..Si il intrebi ca sa afli si starea lui, si cum simte, si ce a mai facut, sau prin cite a mai trecut, pentru ca vrei sa-l simti, si sa comunici cu el..E ceva ce tine de tot..Acuma nu stiu cit iti legi propria fericire de raspunsul lui..Poate ca tine de tine, de viata ta, a lui, a celorlalti dimprejur..
    Stii, e o fericire sa intrebi oameni adevarati, despre ei, despre ce li s-a mai intimplat.. Pentru ca simti ca esti legat de ei, si de viata lor..Si stii ca raspunsul lor e un fel de raspuns al tau..Pentru ca stii ca te regasesti in ei..In ce simt, si in ce gindesc..
    Asa este, noi ne cautam sa ne comunicam prieteniile, dincolo de ce ne construieste, imprejur, socialul..Si chiar vrem sa aflam cum sint cei, de care chiar ne pasa, sau pe care ii admiram..
    Bine, ce faci e si o intrebare standard, in care mediocritatile raspund standard..Dar noi, ceilalti, poate ca raspundem in felul propriu, care ne este mai natural..Si spunem ce, efectiv, simtim..

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... asa am gandit cand am scris blogul... Ce mai faci? poate o simpla intrebare tampita, dar poate fi si o intrebare plina de astepatari. Cand adresezi cuiva drag o astfel de intrebare, este un fel de a-i marturisi celulilalt ca iti pasa de ceea ce i se intampla si vrei in felul acesta sa imparti cu el bucuria sau necazul.

    RăspundețiȘtergere
  3. - Ce faci?
    - Bine, tu?
    - Bine. Tu?
    - Um...ok...

    RăspundețiȘtergere