Am făcut dragoste cu luna...

Soare torid și atmosferă neobișnuit de încinsă pentru o zi de iunie. Explozie de fructe roșii dulci și amare, pietroase și mărunt mărgelate. Cireșele amare încă aveau culoarea tinereții, însă promiteau în câteva zile maturitatea vișiniului putred și încântarea gustului cu amăruiul dulceag al fructului sălbatic. În rest verde în tot cuprinsul privirii și al simțirii. Iarba mătăsoasă și vie, zâmbitoare în lumina incandescentă a soarelui de amiază.

Un nuc imens garnisit cu fructe gemene își revărsa coroana în liniște și tihnă deasupra pajiștii. Pe înserat când soarele se strecura agale printre ramurile nucului am simțit chemarea ierbii. Se răcorise și în aer plutea umezeala și mirosul de fân proaspăt cosit. Desculță am pășit minute în șir într-un necontenit dans prin iarba mătăsoasă și fragedă. I-am simțit catifelarea și moliciunea lăsându-se strivită sub tălpile mele avide de covorul natural al pământului. Era atât de primitoare și de candidă încât simțeai răcoarea ca pe o mângâiere suavă până în suflet. Tălpile mi se afundau adânc în firele întrețesute într-un alint al mamei naturi. Farmecul ei m-a vrăjit cu totul uitând de clapele timpului.

Pe nesimțite înserarea picurase cenușiu în lumina zilei. Aproape că nu mai vedeam unde pășesc. Soarele era adormit demult după dealul înnegurat în tihna serii. Doar o pamblică de lumină palidă se așternuse precum o cale lactee pe iarba înrourată a serii. Stropii de roua îmi botezau tălpile și-mi răcoreau inima. M-am oprit cu greu din dansul erotic cu natura. Am urcat apoi  în mansarda ce dădea spre dealul împădurit răzleț și am privit pe fereastră. De după culmea molatecă a dealului luna aproape împlinită se arăta semeață înveșmântată în voalurile fumegânde ale nopții. Greierii adunați în concert își murmurau simfonia. Din când în când se auzea pierdut strigătul unei păsări ce parcă  își spunea rugăciunea înainte de culcare. Apoi, deodată, spectacolul nocturn a amuțit. În liniștea asurzitoare de câteva clipe am avut surpriza unei vizite  neașteptate. Mi-a intrat tiptil pe fereastră  așezându-și discret și suav lumina palidă pe așternutul nerăvășit. Mi-a mângâiat trupul și mi-a sărutat buzele. Amețită de plăcere, cu ochii închiși m-am lăsat  cuprinsă de privirea brațelor ei. Preț de câteva clipiri de timp am făcut dragoste cu luna. Încântătoare minute de amor ceresc! M-a părăsit apoi strecurându-și delicat raza spre dincolo de fereastră. O ultimă sărutare de lumină melancolică și s-a dus... N-am avut vreme să răpesc o sclipire de lumină drept amintire. În trecerea ei a luat tot alaiul argintiu în urmă lăsând  doar întunericul smolit al nopții. M-am cufundat în liniștea camerei și am adormit cu gândul la tine... în locul lunii puteai fi tu...